3324 poze   39041 vizite

Capitolul 08

~~~~



Va atentinez de pe acuma...capitolul asta o sa va socheze..ingrozeasca si o sa va amuze :))

Succes la citit!

Capitolul 7 – La urgente! Cat urasc eu asta!

Dupa vre-o 2 ore am reusit sa plecam . Blondul cu o amenda considerabila si noi cu zaharul ce mai putea fi folosit.
Pe drum m-am simtit umpic vinovata dar Sasori imi facu cu ochiul si m-am simtit mai bine.
Acasa am pus masa. Se pare ca se facea cu randul aici. Azi bucatarul era Itachi.
Fasole cu salata si maioneza. Ce frumos! Mi se face rau chiar sa fara sa aud de maioneza .
-Special pentru Michi una fara maioneza!striga el din bucatarie
Masa era gata. Am inceput sa mananc dar totul avea un gust ciudat.
-Da asta este fara maioneza!striga deodata Hidan
-Dar… . se uita speriat Itachi la mancarea lui.
Cei care stiau s-au intors spre mine dar mie deja mi se facea rau. In doua secunde tranteam usa de la baie.
De fiecare data cand mananc maioneza incep sa vomit totul. De obicei nu mai pot sa mananc nimic o saptamana si traiesc cu nu stiu ce vitamine.
Konan veni dupa mine. Urasc cand ma vede cineva in starea asta. Mai ales ca o data am patit-o la scoala.
-Esti bine? ingenunche ea langa mine
‘Femeie nu vezi in ce stare sunt? Tu ma intrebi daca sunt bine!’ urlu eu in sinea mea neputand sa scot nici un cuvant.
Stau sa imi amintesc unde mi-am pus medicamentele. A da! In inchisoare sub pat! Cat de proasta pot fi sa le uit !
-Michi? mai incerca o data Konan
-Mi-am uitat medicamentele. reusesc eu sa articulez
Ultimul lucru care mi-l amintesc este … negru. Totul se intuneca in jur si am simtit cum cad pe gresia rece. Rece! Ce bine se simtea. Mai reusesc sa aud ceva inainte sa imi pierd cunostinta :
-Pain cheama salvarea!


~Peste cateva ore~
‘Unde sunt?’ intreb eu in minte .
‘ Pai ai lesinat ca ai mancat maioneza si prietenii tai au chemat salvarea ‘ imi raspunde o voce din capul meu
‘Pai si unde sunt?’ mai intreb ametita
‘La spital ! ‘ imi mai raspunse o data vocea mai putin calma
‘Urasc spitalele!!’ suspin eu
‘ Mie-mi spui!’ ma aproba vocea.
Mi-am deschis incet ochii . O lumina alba ma orbi un moment dar m-am obisnuit repede. In jurul meu totul era alb. Am simtit cum mi se face greata la vederea peisajului , si nu avea nimic de a face cu maioneza.
Am vazut cum la mana aveam pusa o perfuzie. ‘Cat urasc eu asta!’
Ma ridic pe marginea patului ametita. La usa o vad pe Konan vorbind cu o asistenta.
-Konan! strig eu plictisita si aceasta intra in graba
-Nu te ridica! ma indemna aceasta sa ma intend la loc.
-Mai lasama! Am trecut de o gramada de ori prin asta! ma desprind eu din stransoarea ei si ma ridic in picioare.
-Dar…
-Nici un dar. Ce sa intamplat ?
-Pai ai lesinat in baie , Pain a chemat salvarea si te-am adus aici.
-Wow ce interesant! raspund eu cascand.
Inca eram putin ametita dar nu mi-a pasat.Un doctor intra in salon cu Sasori in urma sa , si se uita urat la mine ca ma ridicasem .
-Domnisoara vad ca va simtiti mai bine.
-Mda…raspund eu lasandul pe roscat sa ma ajute sa ma asej.
-Banuiesc ca stiati de toate astea. ma privi el pe sub ochelari
-Dap. raspund scurt
-Pai dupa reteta primita de la mama dumneavoastra sa inteleg ca o vreme trebuie sa luati o serie de vitamine.
-Mama? m-am uitat eu urat la Konan care imi facu semn sa tac
-Ei bine dupa analizele facute este cea mai buna reteta pe care o puteti primi. Presupun ca dupa ce terminate cu perfuzia puteti pleca. spuse acesta si pleca la chemarea unei asistente
-Ce bine ca poti pleca repede. se bucura Konan
-Da ‘mama’ . Ai dreptatea ‘mama’ . Apropo de cand esti tu ‘mama’ mea? o intreb eu cu amuzament,chiar nu mi-o imaginez eu pe ea ca mama plus ca este cu muuult prea tanara pentru cati ani am eu!
-Pai nu puteam sa te aducem aici fara nici un act de identitate. Si asta este tot ce am putut face intr-un timp atat de scurt. spuse acesta inmanandu-mi un certificat

Nume : Akatsuki
Prenume : Midori
Nume&Prenume mama : Akatsuki Konan
Nume&Prenume tata : Akatsuki Pain
M-a pufnit rasul cand am citit .
-Chiar si un copil de cinci ani si-ar da seama . Apropo cum l-ati facut?intreb eu introcandul pe toate fetele, arata real
-S-E-C-R-E-T! imi facu aceasta cu ochiul
Sincer nici nu ma interesa. Imi era somn. Priveam lampa de pe masa in timp ce Konan vorbea si fara sa imi dau seama am adormit cu capul pe umarul lui Sasori.

Cand m-am trezit in camera mai era doar roscatul care citea.Am continuat sa privesc tavanul fara sa scot nici un sunet.
-Sa intamplat ceva? ma intreba el radicand ochi din carte ,se pare ca a observant ca ma trezisem
-Nu . spun incet incercand sa ma conving si pe mine
El se ridica si veni la capatul patului . Cu mainile sprijinite pe pat acum se uita in ochii pe de sus .
-Ma minti. Zi ce sa intamplat .
-Pai ….nici o zi n-a trecut si deja va fac probleme.
Ma mai privi o clipa in ochi si isi duse degetul la buze sa fac liniste.
-Doctore! A venit o domnisoara cu bratele pline de arsuri.
-Este Deidara. sparse linistea din salon Sasori. E pasionat de artificii si tot ce explodeaza , chiar daca de obicei ii explodeaza in fata si ajungem tot aici.Ascultama. Bucurate ca eu te aud si sunt asa de calm. Konan ar urla , Hidan direct te-ar pocni daca te-ar auzi. Esti o fata draguta si amuzanta . Tu ai devenit prietena noastra de dinainte sa aflii ca suntem bogati si asta ne bucura . E greu sa iti faci prieteni adevarati. Nu este nici un deranj.
Dupa discursul asta chiar ma simteam prost pentru ce spusesem. Ei chiar tin la mine,
‘Acum iti dai seama?’ma certa vocea din capul meu
‘Mda acum vorbesti?’
‘Auzi? Bucurate ca sunt aici. Ei chiar vor sa fie prietenii tai si tin la tine. Nu da cu picioru si sa ii pierzi’
‘Mici nu aveam de gand. Deci…?’
‘Deci….ce?’
‘Ce sa spun mai departe?’
‘Pai orice inafara de ‘scuze’ sau alte sinonime ale sale’
‘Mi-am dat si eu seama de asta!’
-Multumesc.ii spun eu roscatului ridicandu-ma pe marginea patului
-Pentru ce? se aseja el langa mine
Dintr-un impuls l-am prins in brate si am lasat lacrimile sa curga. Intotdeauna am refuzat sa plang dar dupa mult timp le-am lasat sa cada.
-Ca sunteti prietenii mei. Ca aveti grija de mine si imi sunteti alaturi.
-Nici o problema . imi raspunse el la imbratisare si imi dadu o batista sa imi sterg lacrimile
‘Ai jucat cea mai buna carte!!!! Acum sarutal!!!!’ chiui vicea din capul meu
-Las-o balta. ii raspund eu cu voce tare fara sa imi dau seama
-Ce? intreba Sasori nedumerit
‘DE CE?’protesta vocea
-Nimic.
‘De daia! Hai zboara cu iepurasii lui Hidan!’
‘Si daca nu vreau?’
‘Atunci .. nu stiu. Nu te mai bag in seama.’
‘Ok lasa. Mai vedem noi’
Si cu asta se incheie discutia din mintea mea.
Deodata usa salonului se tranti de perete si noi ne-am despartit speriati. In prag statea Hidan cu un ranjet pervers.
-Ei Ei!Ce avem noi aici. Am adus papusa Barbie si am venit sa o iau pe Cenusareasa dar se pare ca am nimerit in sala de bal.
Normal m-as fi ridicat si i-as fi dat una dar de fapt am inceput sa rad. Sa rad cum n-am mai ras vreodata. M-am lasat pe spate fara sa ma opresc.
‘Oare oi inebuni?’imi spun eu
‘Nuuuu! Asta inseamna sa te simti bine si dorita! Ai prieteni langa tine cu care sa razi si sa faci misto! Ai schimbat lacrimile pe care le tii in tine de 17 ani in rasete! Hai descarate!’
‘Ai dreptate!’
‘Parca ziceai ca ma ignori!’
‘Lasa!Sunt prea bine dispusa ! ‘
‘Asa te vreau!’
Cei doi se uitau la mine ca la o caracatita in mijlocul desertului . M-am ridicat de-odata si am vazut ca perfuzia se terminase.
-Auziti nu cheama unul dintre voi asistenta sa imi dea porcaria asta jos?!? spun eu
Amandoi zambira si Sasori porni la drum in timp ce Hidan se tranti in pat dandu-ma pe mine la o parte.
-Ia zi..ce este intre tine si Sasori?ma lua el la interogatoriu
‘Nimic!’ vorbea vocea o data cu mine
-Nimic!
-Atunci ce faceati mai devreme?
‘Nimic!’
-Nimic!
-Dar in padure singuri?
‘Ne-am intalnit din intamplare!’
-Ne-am intalnit din intamplare!
-Serios?
‘Daaa!!’
-Daa!!
-El mi-a spus ca dormeati unul langa altul.
‘Pai…doar…’
-Taacii! urlu eu deodata ca sa taca vocea dar din greseala am zis cu voce tare
‘Ups…Ai dat de belea!!’
-De ce sa tac? Am atins o coarda sensibila? Zi ce sa intamplat in padure?
-Pai eu si el ne-am casatorit cu cate un calamar si acum fiecare are cate o familie fericita! Doar ca niste ratati ca voi ne-au despartit! zic eu iritata
-Da?ma privi el cu suspiciune dar nu mai zise nimic ca lupul ajunse cu asistenta
-Mai tarziu te incui!ii soptesc eu cand ieseam din salon
-Si cum ai vrea tu sa faci asta?
-Ai sa vezi!
Am mai stat ceva cat sa ii panseze ranile lui Barbie si am pornit acasa. In drum am luat vitaminele mele si am reusit sa ajungem vii.
A condus Hidan!
Cartea lui Sasori a zburat de pe bancheta intr-o pescarie. Mie si lui Dei-kum ni s-a facut rau si am facut doua opriri urgente. La mine n-a fost problema dar la blond , Hidan a incepu sa injure de Sasori mi-a pus mainile la urechi ca sa nu mai aud. Oricum daca n-o facea el o faceam eu .
Da acasa a inceput cu adevarat scandalul!




~~~~
Am adus nextul ... sper sa va placa
Am adus nextul ... sper sa va placa
Doctorul
Doctorul
Nu am prea gasit poze pentru capitol
Nu am prea gasit poze pentru capitol

Comentarii album • 1
AyuukaChan 15 mai 2012  
Nu mai am ce comenta decat sa zic ca imi place foarte mult :)
Next
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.